vineri, 27 martie 2009
Pentru câte lucruri poți întrebuința o șosetă???
Să vă văd.
Democrația, bat-o mâzga
joi, 26 martie 2009
Încă o dată se dovedește că democrația nu există la americani. Poate bucata de pământ de pe Glob cea mai controlată și manipulată. Conceptul de democrație nu există de fapt acolo, iar oamenii cred de fapt că activitatea de control exercitată de stat asupra lor se numește democrație. Treaba lor... Totuși, și mai ciudat, foarte mulți tineri din România încearcă să imite ceea ce ei numesc "American Way of Life". Dovada manipulării este extraordinara putere a mass media din SUA, care dau publicității numai axiome pe care le crede marea majoritate a populației. Astfel, în orice reclamă, film - de lung sau de scurt metraj - video-clip muzical, chiar și în filmele de desene animate, apar scene câteodată apropiate de cel mai mare grad de promiscuitate. Și asta nu a dus decât la degenerarea americanilor, care nu știu altceva decât calculator, TV, droguri și sex. Și, oprindu-mă la sex, am aflat de curând că peste 3 % din cetățenii Washington-ului sunt seropozitivi, în condițiile în care, dacă ai ajuns la pragul de 1 %, se consideră că ai de a face cu o epidemie gravă. Ca o comparație, proporția este mai mare chiar și decât în state ca Burkina Faso sau Ucraina (patria traficului de carne vie în Europa). Și cel mai șocant, 3 din 5 infectați cu virusul în cauză știau că sunt seropozitivi și totuși au continuat să aibă relații sexuale. Go USA. Mie îmi convine ce se întâmplă acolo. Poate se autodistrug și scăpăm de al doilea mare rău de pe Terra. Primul știe toată lumea cine este. Cică a existat Holocaust...
Despre fiecare
sâmbătă, 21 martie 2009
Stând de vobă cu un prieten zilele trecute, am avut o senzație foarte plăcută de căldură sufletească atât în timpul discuției, dar și după aceasta. Diferența este că după discuție am rămas pe gânduri. Am ajuns la concluzia că mulți pe care îi consideram prieteni și oameni descuiați nu știu să facă decât caterincă. Ei nu prea pot discuta serios, iar dacă o fac, vorbesc numai prostii, fără să le gândească măcar așa cu ibricu’, ce să mai zic de găleată. Și am început eu să mă gândesc la ce au cam facut ei în viața asta. Pe unul l-am întrebat dacă știe cine este Hemingway și el nu a știut să-mi răspundă. Pe altul l-am întrebat dacă se uită mult la televizor și mi-a răspuns afirmativ (ceea ce explică pentru mine ceafa care i se poate vedea cu ușurință în priviri). Cea mai mare problemă însă este că nu au prea citit cărți și nici nu au avut părinți foarte conștiincioși în ale educației. Cu o diplomă nu se face intelectualitate. A fi intelectual nu înseamnă numai o diplomă. Înseamnă să citești câte ceva mereu și să-ți formezi propriile păreri, nu să ți le însușești pe ale altora, pentru că așa apar idolii și proștii. Dar nu să citești ziare sau tabloide. Înseamnă să înțelegi de ce “faci umbră pământului”, să-ți pui întrebări cu privire la ce faci, de ce faci și, cel mai important lucru, unde vrei să ajungi, finalitatea. Unii mi-au spus că trăiesc ca să-și facă un viitor sau să aibă ce să le dea copiilor. Mie mi s-a părut o absență totală a sensibilității în cazul lor. Viața nu se rezumă la propria persoană sau la bani. Dacă nu îți faci casă nu e nicio nenorocire. La fel și dacă nu-ți iei benveu. Este bine să te gândești la copii, dar nu la asta se rezumă viața. Viața nu e numai plăcere, dar trebuie trăita cu plăcere, nu încrâncenat și preocupat mereu (așa cum de foarte multe ori mă regăsesc și eu).
Condiţii meteo prielnice...
joi, 5 martie 2009
Anul trecut, am reuşit să plec în concediu cu familia, soţia şi Ţonţi, la munte. Am ajuns la Sâmbăta de Sus. După vreo 2 zile de plimbări prin împrejurimi, am decis să mergem până la Bâlea Lac. Şi, printre lacrimile, sughiţurile, pârţurile, dar şi zâmbetele lui Ţonţi, am ajuns în sfârşit pentru prima oară la Bâlea. Era zăpadă, dar cald, aşa că am decis să facem o baie în lac. După ce i-am urlat lui Ţonţi să nu se aventureze ca nu cumva să dea de Monstrul din Bâlea-ness, mi-am luat frumuşel o Pina Colada şi m-am aşezat pe şezlong la lumina orbitoare a norilor. Peste tot gălăgie, copii care se jucau şi se bălăceau la mal şi, ici-colo, câte un wind-surfer care se lupta cu vântul inexistent. Una peste alta, aventura noastră a fost foarte plăcută, dar asta s-a datorat si vremii frumoase de toamnă, care a trezit în noi sentimentul demult uitat al nostalgiei. Aşa că am recomandat unui bun prieten al meu să facă aceeaşi figură într-un viitor apropiat (Ai tăcuuuuuuuuut????)