Ipocrizie şi snobism
joi, 11 iunie 2009
Constat că din ce în ce mai mulţi tineri, printre care mă regăsesc, nu mai au ca reper o scară a valorilor. Se pare că aceasta c căzut pe undeva şi a rămas la orizontală, odată cu '89. Ipocrizia şi snobismul holcăie pe străzi, pute a parfumuri fine şi haine de firmă. De fapt se manifestă prin minciună, machiavelism, necunoaştere de sine, îngâmfare, perfidie, duplicitate etc. Zilnic, copii care plâng şi se trântesc de trotuar că vor şi ei mobil sau tricou Lacoste, doar pentru că aşa are cutărescu. Finalitatea nu este abordată absolut deloc, ce să mai vorbim de înţelepciune, răbdare sau profunzime. Ne place să ne lăudăm cu ceasuri cât mai mari, purtate astfel încât să nu poată să fie ignorate şi nu uităm să specificăm preţul. Dacă s-ar putea, am fi în stare să lăsăm eticheta cu preţul şi marca pe obiect, dar nu dă bine la imagine la şcoală/serviciu etc. Riscul ca lumea să creadă că e un "no-name" este prea mare. Trebuie neapărat să specificăm că a costat câteva milioane în plus faţă de preţul real. Dacă îl cumperi din altă parte la un preţ mai mic eşti lake, că n-ai bani. Aaaaa... era să uit. Şi o să mori primul că eşti sărac. Deci fără snobism şi ipocrizie nu se mai poate domne. Îi găsim pe lupii moralişti pe toate drumurile dând sfaturi avizate, înţelepte, vorbind detaşat ca şi când ar fi deţinătorii acestei bijuterii rare care este adevărul absolut, dar pe care îl ignoră majoritatea. Însă, din sentimentul de comoditate care ne domină vieţile grase şi obosite, uită imediat ce au zis şi ... fac exact opusul. Ia uite ce ceas am eu.
Săptămâna Patimilor
luni, 13 aprilie 2009
Astăzi, 13 aprilie 2009, începe Săptămâna Patimilor. Aș vrea pe calea aceasta să îmi invit toți prietenii și nu numai, la meditație în această perioadă, până la ceasul așteptat al Paștilor. Să demonstrăm că nu suntem creștini doar cu numele, ci și cu trăirea, cu fapta. Vă invit la liniște și, în același timp, la zbucium în adâncul sufletului. Să ne schimbăm cu toții în bine, pentru că asta înseamnă această sărbăatoare de fapt. Revenirea la Viață. Așadar, nu doar să afirmăm cu ignoranță și gratuitate că suntem creștini, să și demonstrăm prin a începe schimbarea interioară pe care a cerut-o de la noi Cineva, acum 2000 de ani, Cineva care nu ne-a abandonat când ne-a fost mai rău, fiind singurul prieten la momente de deznadejde și de cumpănă ale vieții. Și, poate cel mai important, și-a dat viața proprie pentru, spunea El, prietenii Săi. Să facem și noi o mică jertfă. Să pășim pe prima treaptă.
Doamne ajută.
Doamne ajută.
O alta imagine asupra Luceafarului
vineri, 3 aprilie 2009
http://ro.altermedia.info/calendar/adevratul-eminescu_3172.html
Test de creativitate
vineri, 27 martie 2009
Pentru câte lucruri poți întrebuința o șosetă???
Să vă văd.
Democrația, bat-o mâzga
joi, 26 martie 2009
Încă o dată se dovedește că democrația nu există la americani. Poate bucata de pământ de pe Glob cea mai controlată și manipulată. Conceptul de democrație nu există de fapt acolo, iar oamenii cred de fapt că activitatea de control exercitată de stat asupra lor se numește democrație. Treaba lor... Totuși, și mai ciudat, foarte mulți tineri din România încearcă să imite ceea ce ei numesc "American Way of Life". Dovada manipulării este extraordinara putere a mass media din SUA, care dau publicității numai axiome pe care le crede marea majoritate a populației. Astfel, în orice reclamă, film - de lung sau de scurt metraj - video-clip muzical, chiar și în filmele de desene animate, apar scene câteodată apropiate de cel mai mare grad de promiscuitate. Și asta nu a dus decât la degenerarea americanilor, care nu știu altceva decât calculator, TV, droguri și sex. Și, oprindu-mă la sex, am aflat de curând că peste 3 % din cetățenii Washington-ului sunt seropozitivi, în condițiile în care, dacă ai ajuns la pragul de 1 %, se consideră că ai de a face cu o epidemie gravă. Ca o comparație, proporția este mai mare chiar și decât în state ca Burkina Faso sau Ucraina (patria traficului de carne vie în Europa). Și cel mai șocant, 3 din 5 infectați cu virusul în cauză știau că sunt seropozitivi și totuși au continuat să aibă relații sexuale. Go USA. Mie îmi convine ce se întâmplă acolo. Poate se autodistrug și scăpăm de al doilea mare rău de pe Terra. Primul știe toată lumea cine este. Cică a existat Holocaust...
Despre fiecare
sâmbătă, 21 martie 2009
Stând de vobă cu un prieten zilele trecute, am avut o senzație foarte plăcută de căldură sufletească atât în timpul discuției, dar și după aceasta. Diferența este că după discuție am rămas pe gânduri. Am ajuns la concluzia că mulți pe care îi consideram prieteni și oameni descuiați nu știu să facă decât caterincă. Ei nu prea pot discuta serios, iar dacă o fac, vorbesc numai prostii, fără să le gândească măcar așa cu ibricu’, ce să mai zic de găleată. Și am început eu să mă gândesc la ce au cam facut ei în viața asta. Pe unul l-am întrebat dacă știe cine este Hemingway și el nu a știut să-mi răspundă. Pe altul l-am întrebat dacă se uită mult la televizor și mi-a răspuns afirmativ (ceea ce explică pentru mine ceafa care i se poate vedea cu ușurință în priviri). Cea mai mare problemă însă este că nu au prea citit cărți și nici nu au avut părinți foarte conștiincioși în ale educației. Cu o diplomă nu se face intelectualitate. A fi intelectual nu înseamnă numai o diplomă. Înseamnă să citești câte ceva mereu și să-ți formezi propriile păreri, nu să ți le însușești pe ale altora, pentru că așa apar idolii și proștii. Dar nu să citești ziare sau tabloide. Înseamnă să înțelegi de ce “faci umbră pământului”, să-ți pui întrebări cu privire la ce faci, de ce faci și, cel mai important lucru, unde vrei să ajungi, finalitatea. Unii mi-au spus că trăiesc ca să-și facă un viitor sau să aibă ce să le dea copiilor. Mie mi s-a părut o absență totală a sensibilității în cazul lor. Viața nu se rezumă la propria persoană sau la bani. Dacă nu îți faci casă nu e nicio nenorocire. La fel și dacă nu-ți iei benveu. Este bine să te gândești la copii, dar nu la asta se rezumă viața. Viața nu e numai plăcere, dar trebuie trăita cu plăcere, nu încrâncenat și preocupat mereu (așa cum de foarte multe ori mă regăsesc și eu).
Condiţii meteo prielnice...
joi, 5 martie 2009
Anul trecut, am reuşit să plec în concediu cu familia, soţia şi Ţonţi, la munte. Am ajuns la Sâmbăta de Sus. După vreo 2 zile de plimbări prin împrejurimi, am decis să mergem până la Bâlea Lac. Şi, printre lacrimile, sughiţurile, pârţurile, dar şi zâmbetele lui Ţonţi, am ajuns în sfârşit pentru prima oară la Bâlea. Era zăpadă, dar cald, aşa că am decis să facem o baie în lac. După ce i-am urlat lui Ţonţi să nu se aventureze ca nu cumva să dea de Monstrul din Bâlea-ness, mi-am luat frumuşel o Pina Colada şi m-am aşezat pe şezlong la lumina orbitoare a norilor. Peste tot gălăgie, copii care se jucau şi se bălăceau la mal şi, ici-colo, câte un wind-surfer care se lupta cu vântul inexistent. Una peste alta, aventura noastră a fost foarte plăcută, dar asta s-a datorat si vremii frumoase de toamnă, care a trezit în noi sentimentul demult uitat al nostalgiei. Aşa că am recomandat unui bun prieten al meu să facă aceeaşi figură într-un viitor apropiat (Ai tăcuuuuuuuuut????)