sâmbătă, 21 martie 2009
Stând de vobă cu un prieten zilele trecute, am avut o senzație foarte plăcută de căldură sufletească atât în timpul discuției, dar și după aceasta. Diferența este că după discuție am rămas pe gânduri. Am ajuns la concluzia că mulți pe care îi consideram prieteni și oameni descuiați nu știu să facă decât caterincă. Ei nu prea pot discuta serios, iar dacă o fac, vorbesc numai prostii, fără să le gândească măcar așa cu ibricu’, ce să mai zic de găleată. Și am început eu să mă gândesc la ce au cam facut ei în viața asta. Pe unul l-am întrebat dacă știe cine este Hemingway și el nu a știut să-mi răspundă. Pe altul l-am întrebat dacă se uită mult la televizor și mi-a răspuns afirmativ (ceea ce explică pentru mine ceafa care i se poate vedea cu ușurință în priviri). Cea mai mare problemă însă este că nu au prea citit cărți și nici nu au avut părinți foarte conștiincioși în ale educației. Cu o diplomă nu se face intelectualitate. A fi intelectual nu înseamnă numai o diplomă. Înseamnă să citești câte ceva mereu și să-ți formezi propriile păreri, nu să ți le însușești pe ale altora, pentru că așa apar idolii și proștii. Dar nu să citești ziare sau tabloide. Înseamnă să înțelegi de ce “faci umbră pământului”, să-ți pui întrebări cu privire la ce faci, de ce faci și, cel mai important lucru, unde vrei să ajungi, finalitatea. Unii mi-au spus că trăiesc ca să-și facă un viitor sau să aibă ce să le dea copiilor. Mie mi s-a părut o absență totală a sensibilității în cazul lor. Viața nu se rezumă la propria persoană sau la bani. Dacă nu îți faci casă nu e nicio nenorocire. La fel și dacă nu-ți iei benveu. Este bine să te gândești la copii, dar nu la asta se rezumă viața. Viața nu e numai plăcere, dar trebuie trăita cu plăcere, nu încrâncenat și preocupat mereu (așa cum de foarte multe ori mă regăsesc și eu).
2 comentarii:
E cam greu de evitat asa ceva, insa incrancenarile si preocuparile pot fi mascate de ochii celorlalti.
Cateodata daca nu iti arati greutatile sau grijile, atmosfera pe care cei din jurul tau o creaza, fara sa stie de problemele tale, iti poate da optimismul de care ai nevoie pentru a depasi pragul "incrancenat" in care te afli.
Intradevar o diploma nu genereaza intelectualitatea, dar nici nu as vrea sa ajung unul care judeca oamenii dupa numarul cartilor pe care le-au citit. Am prieteni care, intelectuali fiind, tind sa ia totul in ras si se urca pe un piedestal de pe care nu prea au de gand sa coboare.
Omul ar trebui sa fie judecat dupa mentalitate si mod de viata ... dar, cu cat scotocesti mai mult cu atat vei fi mai dezamagit pentru ca in ziua de azi vei gasi mult mai multi prosti si din ce in ce mai putini oameni cu potential de "idoli".
Nu caut idoli si incerc sa nu judec dupa nimic oamenii. Insa frustrarea apare cand tu incerci sa vorbesti serios, iar unii nu stiu cum sa faca misto de tine. Pentru unii oameni poate fi foarte frustrant. Exista si altii care nu iau in seama comportamenele acestea si chiar incearca sa o raceasca. Cat priveste optimismul, este bine sa iti dai seama (chiar daca e greu) ca tot ce se intampla in jurul tau ti se intampla cu un scop. Bun zic eu. Nimic nu e la voia intamplarii. Deci da, e bine sa fii optimist. Iti zic mai multe la serviciu....
Trimiteți un comentariu